Spam-ul lui Dumnezeu

"Thou shalt not spam!" ar fi cu siguranţă una dintre cele 10 porunci cuprinse într-un eventual decalog al Internetului.
Cum în ziua de azi totul se numără în click-uri şi accesări şi vizualizări şi ce mai vreţi voi, era inevitabil ca internetul şi religia să nu se ia de mână. Şi să o ia împreună pe arătura spam-ului. Dovada, în imaginea alăturată.
Amin.

Unde mă doare de politică

În plină campanie electorală, se pot vedea şi auzi multe minunăţii. Însă doar pe una singură am reuşit să o fotografiez. Alăturarea acestor trei reclame pe un bloc din zona Circumvalaţiunii din Timişoara mi se pare sugestivă :D

FM = fără măsură

Că tot tre' să apară în curând Footbal Manager (FM) 2009, să facem un pic mişto de FM 2008.

Prima chestie: o eroare. Sau poate că în joc stadionul "Dan Păltinişanu" s-a transformat în pationar. Sau a instalat finanţatoru' (oricare ar fi el) ceva aer condiţionat ultramegagigasuper performant. Sau, mai probabil, a sărit vreun byte de la locul lui. Oricum, compu' zicea că-s -2 grade în august.




A doua chestie nu e o eroare, dar e parcă şi mai amuzantă.

Un întuneric orbitor :D


PS: nu mă înţelegeţi greşit, sunt un fan al seriei FM, da' nu poţi să nu remarci unele chestii :D

Mama natură (tata beţiv)

Am fost, cât mai avem puţină căldură şi soare, pe la Zoo. Şi nu am decât cuvinte de laudă pentru noile amenajări, mai ales că proaspete erau în memorie ruinele de acum 15 ani. Condiţii mai bune pentru animale (încă puţine, e drept), animale cât de cât mai vioaie decât în trecut (a se vedea ursuleţii din poză), doar oamenii ce ar mai avea de învăţat. De la copii care băteau în geam la maimuţe, vroiau să tragă pisica sălbatică de coadă, intrau în ţarcul iepurilor, până la cocalari care aruncau cu lucruri spre urşi şi părinţi pe care îi durea fix în cot de ce fac ăi mici, atâta timp cât sunt de partea care trebuie a gardului acolo unde animalu' e mai mare decât plodu'.

PS: ziceam "ursuleţi" mai sus aşa, de drag, de fapt sunt nişte namile :)

A fost odată Thare

...şi era unu la părinţi şi mândru-n tătie cele... despre ce vorbeam? Aha, un birt din Timişoara. Inaugurat undeva la finalul lui 2003, decedat (criogenat?) în această vară. Cel puţin după ultimele zvonuri, pentru că nimeni nu ştie exact ce se întâmplă, şi vechii clienţi trec periodic în pelerinaj pe la vechiul "loc al faptei". Cu ochii în lacrimi, desigur.
Mica Veneţie, cum i se spunea cârciumii în perioadele ploioase, era nodul feroviar al roacărimii din complex. Localul ăsta ar fi trebuit să moară înecat în bere, nu să dispară discret în negura istoriei birturilor studenţeşti, aşa cum se pare că a făcut-o. RIP Thare.

PS: o poză de arhivă, pentru cei care nu ştiu cum arăta locul :D

Tablou

Una dintre cele două persoane din poza alăturată a insistat (musai, trebuie, nu se poate altfel) ca imaginea să apară aici. Deci, iată :D

Prima înfrângere

Am pierdut. Eșecul cu Partizan n-a fost însă, destul de ”puternic” pentru a umbri bucuria revenirii în cupele europene după 16 ani. Chiar dacă pe tabelă scria altceva, Politehnica Timișoara este cea care a pășit din nou în Europa, dacă nu prin altceva, atunci măcar prin intermediul fanilor săi. Unii dintre ei prezenți și la întâlnirea cu Real Madrid din 1992.